Urările papei Francisc adresate lucrătorilor din Vatican de Crăciun și Anul Nou
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
21 decembrie 2024 – Vatican News. ”De aceea, vă încurajez pe toți, părinți, copii, bunici și nepoți, să rămâneți mereu uniți, aproape unii de alții și în jurul Domnului: în respect, în ascultare, în grija reciprocă. Și, vă recomand, să practicați rugăciunea împreună, pentru că fără rugăciune nu puteți merge înainte, nici măcar ca familie”. Astfel a spus papa Francisc, sâmbătă, 21 decembrie a.c., primind în audiență comună lucrătorii Vaticanului și ai Curiei Romane, cu ocazia urărilor de Crăciun și a Anului Nou.
”Înainte de toate”, a spus papa, ”îmi exprim recunoștința față de fiecare dintre dumneavoastră pentru munca pe care o faceți, atât în beneficiul Statului Cetății Vaticanului, cât și al Bisericii universale. Ca în fiecare an, ați venit însoțiți de familiile dumneavoastră și, de aceea, aș dori să reflectăm împreună asupra acestor două valori: munca și familia”.
”În primul rând: munca. Ceea ce faceți este cu siguranță mult. Trecând pe străzile și prin curțile Cetății Vaticanului, pe coridoarele și în birourile diferitelor Departamente, precum și în diferitele locuri de serviciu, sentimentul este acela de a fi într-un mare stup de albine. Chiar și acum, în aceste momente, sunt cei care lucrează pentru a face posibilă această întâlnire, dar și celor care nu au putut fi prezenți”, a spus papa Francisc, mulțumindu-le.
”Sunteți astăzi aici”, a evidențiat papa, ” într-o atmosferă festivă, cu vivacitatea sărbătorii în inimă, cu bucuria zâmbetelor. Pe de altă parte, în restul anului, viața este mai obișnuită, nu festivă; este o muncă continuă, dar întotdeauna cu un zâmbet în suflet. Acestea sunt, însă, două fețe diferite ale aceleiași frumuseți: cea a celui care construiește cu alții și pentru alții ceva bun pentru toți. Isus însuși ne-a arătat-o: El, Fiul lui Dumnezeu, care, din iubire pentru noi, a devenit cu umilință ucenic și tâmplar la școala lui Iosif (cf. Lc 2,51-52; Sfântul Paul al VI-lea, Omilia din Nazaret, 5 ianuarie 1964). În Nazaret puțini oameni știau, aproape nimeni, dar în atelierul tâmplarului, împreună cu și prin atâtea alte lucruri, mântuirea lumii era construită de meșteșugari! Și același lucru, într-un sens similar, este valabil și pentru voi, care prin munca zilnică, în Nazaretul ascuns al sarcinilor voastre particulare, contribuiți la aducerea întregii omeniri, la Cristos, și la răspândirea Împărăției sale în lume (cf. Conciliul Ecumenic Vatican II, Constituția dogmatică Lumen gentium, 34-36)”.
”Și ajungem la al doilea punct: familia”, a continuat Sfântul Părinte. ”Este o mare bucurie să vă văd împreună, cu copiii dumneavoastră. Sfântul Ioan Paul al II-lea spunea că, pentru Biserică, familia este ”leagănul ei” (Exortația apostolică Familiaris consortio, 22 noiembrie 1981, 15). Și este adevărat: de fapt, întemeiată și înrădăcinată în căsătorie, ea este locul unde se generează viața; și cât de important este, astăzi, să întâmpinăm viața! Apoi, este prima comunitate în care, încă din copilărie, se întâlnesc Credința, Cuvântul lui Dumnezeu și Sacramentele, în care învățăm să ne îngrijim unii de alții și să creștem împreună în iubire, la toate vârstele. De aceea, vă încurajez pe toți, părinți, copii, bunici și nepoți, să rămâneți mereu uniți, aproape unii de alții și în jurul Domnului: în respect, în ascultare, în grija reciprocă. Și, vă recomand, să practicați rugăciunea împreună, pentru că fără rugăciune nu puteți merge înainte, nici măcar ca familie. Învățați-i pe copii să se roage. În acest sens, în aceste zile, vă sugerez să găsiți câteva momente în care să vă adunați împreună în jurul Ieslei, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile Sale, a-I cere ajutor pentru viitor și pentru a vă reînnoi afecțiunea reciprocă în fața Pruncului Isus”.
